Gherla INFO – CLUJ stiri, informatii, foto, video, vremea, anunturi
La 25 de ani de la plecarea sa în veșnicie, poetul Ioan Alexandru va fi comemorat printr-un moment de rugăciune și evocare la Mănăstirea Nicula.
Marți, 23 septembrie, de la ora 11, în prezența Înaltpreasfințitului Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sătmarului, va fi oficiată slujba parastasului la mormântul poetului, aflat în cimitirul mănăstirii. Trupul său odihnește smerit „aproape de umbra pădurii”, iar sufletul și opera sa continuă să vorbească generațiilor prin versurile și scrierile lăsate moștenire.
Evenimentul va continua în aula Centrului de Studii Patristice al mănăstirii, unde va avea loc evocarea personalității și operei celui care a adus, prin poezie, o mărturisire de credință și dragoste față de neamul românesc.
Organizatorii adresează invitația tuturor celor care l-au cunoscut, l-au citit sau îl descoperă abia acum, să participe la acest moment de reculegere și aducere-aminte în cinstea poetului Ioan Alexandru.
Numit „cel mai de seamă poet creștin român postbelic”, Ioan Alexandru s-a născut în noaptea de Crăciun a anului 1941, în satul Topa Mică, județul Cluj, din părinții Ioan și Valeria Șandor, țărani români. După terminarea Liceului „G. Barițiu” din Cluj (1962), se înscrie la Facultatea de Filologie din Cluj, transferându-se apoi la București, unde absolvă studiile filologice în 1968. Este reținut asistent de către profesorul universitar Zoe Dumitrescu Bușulenga, care îl va susține pe toată perioada grea de dinainte de 1989.
A debutat în revista ’’Tribuna”, cu poezii, în 1960 şi de atunci a colaborat la majoritatea publicaţiilor literare, cu poeme, note, comentarii, confesiuni. A debutat editorial cu volumul ”Cum să vă spun” (1964). Cărţile următoare – ’’Viaţa deocamdată” (1965), ’’Infernul discutabil” (1967), ’’Vămile pustiei” (1969) – au fost urmate de seria ’’Imnelor”, cele mai cunoscute producţii literare ale sale. A tradus din Rainer Maria Rilke, Pindar şi ’’Cîntarea cîntărilor” din limba ebraică, în 1977.
În scurta perioadă a „destinderii” ceaușiste (1968 – 1972) a obținut bursa Alexander von Humboldt, prin concurs, la recomandarea filosofului Martin Haidegger. Doctoratul în filologie cu teza „Patria la Pindar și Eminescu”, cu o traducere integrală a operei pindariene, l-a susținut în 1973, la întoarcerea în țară. Din 1964, Ioan Alexandrua fost membru al Uniunii Scriitorilor din România, iar din 1979 membru al Uniunii Internaționale de Scriitori Die Rogge. A fost premiat cu o medalie (o frunză) de aur de societatea japoneză Soka Gakkai pentru promovarea valorilor morale.
Pe altarul adevăratei credințe
În 13 iunie 1994 suferă un accident cerebral la Arad, la Sala Sindicatelor și este transportat, pentru îngrijiri, mai întâi la Szeged în Ungaria, iar mai apoi în Germania, unde își petrece șase ani aproape complet paralizat, ani pe care a știut să îi îndure în chip creștinesc, mărturisindu-L pe Christos până în clipa din urmă.
Moare pe neașteptate la 16 septembrie 2000, la Bonn. A fost înmormântat pe 23 septembrie 2000, la Mănăstirea Nicula, lângă Gherla. Aceasta ar fi fost dorința poetului.
Funeraliile au avut loc în prezența unui sobor de preoți, în frunte cu PS Anania Bartolomeu și a unei mulțimi numeroase. Au fost prezenți cunoscuți și apropiați, prieteni, artiști și reprezentanți ai vieții politice: Constantin Cubleșean, Dumitru Fărcaș, Grigore Leșe cu soția, Matei Boilă, preotul Gavrilă, colonelul Nelu Pop, Șerban Rădulescu, Dorin Marian – consilierul președintelui României de la acea vreme, Emil Constantinescu.
foto: înmormântarea de la mănăstirea Nicula, 2000 / Transilvania Jurnal
Scurta lui viață a fost o ardere de tot pe altarul adevăratei credințe și limbii strămoșești. Poezia, bucuria cuvântului Cât timp Cerul va zămisli poeți, Pământul nu va muri. loan Alexandrua fost cel mai de seamă poet creștin din istoria postbelică a literaturii române. Pentru loan Alexandrupoezia era bucuria Cuvântului. într-un interviu poetul spunea: „Poezia mea a apărut din setea de comuniune cu oamenii, de a-l ajuta pe celălalt, de a-i deschide ochii spre focul spiritual. (…) Poetul e un deschizător de drum, un prodrom, e degetul ioaneic care arată spre munți”.
Profesor și om politic
A ținut aproape două decenii seminarii de poezie comparată și cursuri de limba și civilizație ebraică veche la Universitatea din București având suport Cărțile Vechiului și Noului Testament. A intrat în politică curat și a ieșit sfânt. În 22 decembrie 1989 a înființat cu un grup de prieteni și cunoscuți Partidul Creștin Național Țărănesc, care ulterior va fuziona, în urma unei ședințe la casa lui Corneliu Coposu, cu Partidul Național Țărănesc, devenind astfel Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat. A fost vice-președinte al acestui partid, deputat de Hunedoara (în Parlamentul ales la 20 mai 1990) și în continuare senator de Arad (în Parlamentul ales la 27 septembrie 1992) militând pentru promovarea valorilor creștine în Constituția și Legile Țării.
Cine nu s-a simțit mai sărac în acești ultimi ani fără loan Alexandru, acela n-a înțeles nimic din pariul cultural al creștinului cu lumea în care trăim. Dumnezeu să-l odihnească și să ne facă vrednici de memoria lui.
Cristian Moisescu, Jurnal arădean
