Aveti grija sa nu ajungeti langa mine in celula! – povestea unui tânăr pușcăriaș

Violentele nu sunt ceva foarte neobisnuit la meciurile de fotbal. Una dintre ele rămâne totuşi întipărită pe retină: cea cu cameramanul Jandarmeriei din Cluj, Gabriel Oşan, lovit cu o cărămidă în cap, căzut la pământ, şi iar lovit de un bocanc! Mulţi s-au întrebat cine ar putea fi în stare de o asemenea cruzime. Paul Stanciu, pe numele lui, de 22 de ani, este  în prezent deţinut la Gherla.

Încă de la intrarea în Penitenciarul Gherla realizezi că ai pătruns într-o lume paralelă, ghidată de cu totul alte reguli. După ce treci de filtre şi completezi declaraţii prin care te angajezi că nu încerci să introduci arme sau droguri, ajungi într-o sală în care deţinuţii se întâlnesc de obicei cu apropiaţii. Nu trece mult şi ajunge şi Paul Stanciu, un deţinut cu un caz special. A ajuns în închisoare după un meci de fotbal. A fost condamnat pentru că a lovit un cameraman al Jandarmeriei înaintea partidei „U” – CFR din 2008. Încadrarea: tentativă de omor. Sentinţa: şase ani de închisoare!

„Aceşti doi ani au fost cât o viaţă. N-ai cum să nu te gândeşti la ce s-a întâmplat atunci. Mă gândesc în fiecare zi”, povesteşte Paul Stanciu, pentru care timpul trece acum mult mai greu.

„Nu m-am gândit pe moment la ce fac”

„Nici nu ştiu ce zi e azi. Nu fac decât să joc rummy, table şi să mă uit la televizor. Imaginează-ţi cum e să scoţi tot din cameră, să rămâi doar cu un televizor şi să nu poţi să ieşi”, spune Stanciu.

Meciul pe care fanul „şepcilor roşii” nu-l va uita niciodată, „U” – CFR, se va repeta astăzi şi Paul Stanciu speră ca ceilalţi suporteri să înveţe din păţania sa şi să nu provoace incidente ce le-ar putea periclita libertatea. „Mesajul meu este să aibă grijă ce fac, ca să nu ajungem colegi. Ei sunt conştienţi de urmările incidentelor, dar, pe moment, nu te gândeşti că ţi se poate întâmpla chiar ţie. Nici eu nu m-am gândit”, spune unul dintre cei doi suporteri încarceraţi după incidentele din 7 mai 2008.

Aşteaptă să se întoarcă în galerie

E îmbrăcat într-un tricou al Universităţii, semn că a rămas în continuare fidel echipei, chiar dacă patima sa pentru „şepcile roşii” şi un teribilism de moment i-au distrus tinereţea. „N-o să renunţ niciodată la Universitatea…

citeste articolul integral pe prosport.ro