Cel mai vechi desen al pieței centrale din Gherla? O descoperire care completează istoria orașului

În ultimii ani apar tot mai rar noi imagini care să ilustreze trecutul orașului Gherla, însă fiecare astfel de descoperire aduce o piesă importantă în reconstituirea istoriei locale. Primele reprezentări cunoscute ale așezării surprind zona cetății – actualul penitenciar – în jurul căreia s-a dezvoltat orașul încă din secolul al XVIII-lea. Odată cu stabilirea coloniei armene și ridicarea clădirilor din centrul orașului, atenția artiștilor s-a îndreptat și spre piața centrală, devenită simbol al așezării moderne.

Cea mai cunoscută imagine de epocă este un desen realizat în 1872 de Adam Stowitowski (foto sus, retușat), păstrat în colecția particulară a familiei Incze. Acum însă iese la lumină o ilustrație și mai veche, reprezentând aceeași piață centrală și care poate fi datată în jurul anului 1850.

Desenul a fost publicat în anul 1910 de presa locală, dar, în ciuda valorii sale documentare, a rămas aproape necunoscut până în prezent. La apariție i s-a dedicat un amplu articol, considerându-l o mărturie prețioasă a dezvoltării orașului.

„Deși nu într-un ritm rapid, Gherla s-a dezvoltat totuși oarecum din anii cincizeci ai secolului al XIX-lea. Un document frumos al acestei dezvoltări este imaginea necunoscută pe care o prezentăm acum”, titra ziarul din 1910, apreciind desenul drept o lucrare „oarecum primitivă”, dar remarcabilă prin precizia detaliilor și prin farmecul specific vechilor reprezentări istorice ale orașelor.

Ilustrația surprinde piața principală într-o perioadă în care centrul Gherlei arăta diferit față de cel cunoscut astăzi. În mijlocul pieței apare vechea casă a orașului, sediul primăriei și locul unde, timp de decenii, s-au desfășurat renumitele întâlniri de sub „glob”. Clădirea exista încă la momentul realizării desenului, însă avea să fie demolată în 1893, lăsând liber spațiul din centrul pieței.

Desenul oferă și alte detalii valoroase pentru istoria urbanistică a Gherlei. Se observă că magazinele cu arcade din apropierea bisericii armene nu fuseseră încă ridicate. Sunt reprezentate clădirea cu etaj care avea să găzduiască ulterior Primăria, casa Bogdánffy, hotelul Korona și clădirea Zöldfa, una dintre puținele construcții existente atunci pe acea latură a pieței. În fundal, pe strada care duce spre calea ferată, poate fi zărit Dealul „Șapte Cruci”, loc cu puternică încărcătură religioasă în acea perioadă.

La fel de interesante sunt personajele care animă scena. Printre localnici apar soldați elvețieni și austrieci, doamne îmbrăcate în elegantele crinoline, domni și femei surprinși în activitățile cotidiene. O imagine vie a Gherlei de la mijlocul secolului al XIX-lea.

Autorul desenului a fost identificat ca fiind Boyneburg, un călugăr despre care tradiția locală amintea că făcuse parte din formația elvețiană staționată la Gherla în anii 1850, alături de căpitanul Montessori. Boyneburg ar fi fost un om cultivat, înzestrat cu talent artistic și literar, iar câteva dintre lucrările sale s-au aflat cândva în oraș.

Se presupune că desenul provine din moștenirea căpitanului Montessori și s-a aflat ulterior în posesia văduvei lui Adler Severin, decedată în 1904. Aceasta a donat desenul, împreună cu o altă lucrare colorată reprezentând Băile Băița, preotului catolic Márton Kapatán, prin amabilitatea căruia imaginea a putut fi publicată. Din păcate, încă de atunci redactorii remarcau că desenul se afla într-o stare avansată de degradare.

La 175 de ani de la realizarea sa, această ilustrație completează încă o piesă lipsă din istoria Gherlei. Dincolo de valoarea artistică, desenul surprinde atmosfera unei localități liniștite, cu o arhitectură modernă pentru acea epocă și cu oameni surprinși în firescul vieții de zi cu zi, oferind o imagine autentică a orașului de la mijlocul secolului al XIX-lea.

foto: lucrarea retușată