Cu Georgiana Lobonț, despre tradiție și folclor

Rep: Cărui loc îi spuneţi acasă şi de unde începe povestea cântecului popular?

Georgiana Lobonț: Când rostesc cuvântul acasă, mă gândesc la orașul meu natal Gherla, o zonă frumoasă, așezată pe malul drept al râului Someșul Mic. Povestea mea pe drumul cântecului popular, a început de când eram mică. Îmi aduc și acum aminte cum bunica mea, mă lua în brațe și începea să-mi cânte, iar eu cântam alături de dânsa. Așa am început să îndrăgesc cântecul popular.

Rep: Care ar fi principalele trăsături care definesc cântecul zonei pe care o reprezentaţi?

Georgiana Lobonț: Zona pe care o reprezint, Valea Someșului, se definește prin accentul format de cele trei instrumente de bază: cetera, contra și gurduna, într-un cuvânt numite Trioul Transilvan, cu care de-a lungul anilor, oamenii își făceau nunțile, jocurile la șură și diferite alte evenimente.

Rep: Cum a intrat muzica populară în sufletul dumneavoastră şi dacă a existat un model artistic după care v-aţi ghidat?

Georgiana Lobonț: Am început să îndrăgesc muzica populara datorită familiei mele, care iubește foarte mult folclorul, tatăl meu fiind dansator profesionist la Ansamblul ,,Someșul Napoca”. Eu am urcat prima dată pe scenă la vârsta de patru ani, când am participat la concursul organizat la Gherla, numit „Tip top-mini top”, unde am obținut locul II. Am interpretat cântecele îndrăgitei doamne Angela Buciu – „Mociriță cu tri foi” și „Înflorit-o ruguțu” pe care, cu siguranță nu le voi uita toata viața. Așa a început drumul meu spre cântecul popular.

Rep: Cum vede interpretul de muzică populară satul românesc contemporan? Mai păstrează el tradiţiile ce l-au definit?

Georgiana Lobonț: Din punctul meu de vedere, pentru mine satul românesc reprezintă tradiția pură. Când mă gândesc la satul bunicilor mei, primul lucru care îmi vine în minte este mirosul proaspăt al fânului cosit și aerul curat, mirosul cozonacului și al pâinii scoase din cuptorul cocător. Îmi aduc aminte de când eram mică, cum tatăl meu ne ducea pe mine și pe cele două surori ale mele la bunici la țară, la Orman, să colindăm, în Ajunul de Crăciun. Bunicul ne lua de mână și porneam, într-o veselie, la colindat cu străițuca. La țară spiritul sărbătorilor se simte mai puternic decât la oraș.

Rep: Ale cui doruri le cântaţi? De unde v-aţi cules cântecele?

Georgiana Lobonț: Cântecele mele evidențiază sentimentul de veselie, de joc, de dor și de voie bună și mă reprezintă. Cântecele le-am cules cu ajutorul părinților mei și al maestrului Mihai Emil de la oamenii bătrâni de la țară, de la bunicii mei și unele dintre acestea sunt inspirate din viața de zi cu zi.

Rep: Cum priviţi promovarea folclorului, a autenticului în general?

Georgiana Lobonț: În mare parte, se pune baza pe folclorul autentic, tradițional, mă refer la unele posturi de televiziune și radio, dar unii privesc folclorul ca un factor care aduce profit și în general persoanele care intră acum în lumea aceasta a muzicii se gândesc doar la comercializare.

Rep: Vorbiţi-ne puţin despre activitatea artistică, discuri editate, dar şi spectacole şi înregistrări.

Georgiana Lobonț: Am participat la numeroase concursuri, unde am obținut multe premii valoroase, am fost „mugur de tezaur” la Cluj, în emisiunea doamnei Mărioara Murărescu. Sunt solistă la Ansamblul din Cluj „Tradiții” condus de coregrafii Camelia și Ioan Mototc, cu care am fost în numeroase turnee prin toată Europa. Cu ajutorul bunului Dumnezeu și al părinților mei am reușit să realizez în anul care a trecut, 2010, primul meu CD, intitulat „Mi-o spus frunza fagului”, piesa cu care am debutat și care îmi este cea mai apropiată de suflet. Acest CD a fost înregistrat la studioul „Glas Transilvan” și editat la Casa de discuri Libris din Brașov.

Rep: Ce nu aţi face niciodată în muzica populară?

Georgiana Lobonț: Nu aș încerca niciodată să combin muzica populară tradițională românească cu alte genuri de muzică, pentru că folclorul ne reprezintă pe noi ca români, este cartea noastră de identitate și trebuie respectat cu sfințenie.

Rep: Ce credeti ca este folclorul?

Georgiana Lobonț: Pentru mine folclorul reprezintă datina, tradiția și obiceiurile strămoșești pe care țăranii ni-i le-au lăsat cu mândrie și respect.

Rep: Ce credeţi că primează într-o melodie: versurile sau linia melodică?

Georgiana Lobonț: Amândouă trebuie să primeze, și anume: dacă versurile sunt triste, de dor, de jale, atunci și linia melodică trebuie să fie lentă și să ajungă, să pătrundă la inima oricărui om, pentru că acesta să o poată simți, să o poată trăi.

Rep: Dați-mi exemple de cinci interpreți de muzică populară care vă vin în minte.

Georgiana Lobonț: Ana Ilca Mureșan, Marinela Zegrean-Istici, Mariana Drăghicescu, Mariana Deac și nu în ultimul rând mătusa mea, Maria Lobonț.

interviu realizat de Mihai Teodor Nașca, mihainasca.wordpress.com