Gherla INFO – CLUJ stiri, informatii, foto, video, vremea, anunturi
O fotografie din toamna târzie a anului 1938 surprinde un moment istoric pentru Gherla: sfințirea primei biserici ortodoxe din oraș. În spatele acelui instantaneu stă însă o luptă de durată, marcată de piedici de ordin politic, religios, administrativ, apoi de lipsuri financiare și opoziția unor grupuri locale, dar și de o solidaritate remarcabilă, în special din partea femeilor din elita gherleană.
Prin decizia ministrului cultelor şi artelor s-a înfiinţat în eparhia Cluj, la 1 ianuarie 1927, o nouă parohie ortodoxă română la Gherla, judeţul Solnoc-Dăbâca.
Instalată într-o magazie închiriată, neîncăpătoare pentru nici 40 persoane, biserica ortodoxă română din Gherla, „biserica dominantă în stat” se găsea într-o situaţie din cele mai triste. Statul, ministerul, promiseseră de mult timp sprijin financiar. Preotul împrumuta hainele şi sfintele odăjdii de la institutul corector, scria ziarul Dimineața, în 1927.
În același an a luat fiinţă Societatea ortodoxă naţională a femeilor române – filiala Gherla, care şi-a fixat ca scop principal ridicarea unei biserici românești ortodoxe.
„Oare care să fie cauza că ortodocşii nu-şi au biserica lor? Nu vreau s-o aibă? Nu-şi dau osteneală s-o facă? Nici una, nici alta: ei vreau s-o aibă, şi de vreo doi ani au cutreierat toate drumurile pentru câştigarea unui loc potrivit pentru a-şi zidi sfântul locaş, dar până acum, zadarnic, căci fraţii greco-catolici ne pun atâtea piedici, de parcă ar fi vorbă de ridicarea unui templu păgânesc pentru slăvitori de idoli”, titra Telegraful Român, în 1929. „Prin societatea femeilor ortodoxe s-au strâns aproape 100.000 lei. S-a cerut un loc în centrul oraşului, dar ni s-a răspuns de acolo că e prea „la lumină”, că întunecă oraşul – şi mai ales, faţa episcopiei greco-catolice, şi alte multe pretexte de acestea. Ortodocşii au intervenit la consiliul orăşenesc şi la consiliul judeţean, totul în zadar. Uniţii, din acele comisii, nu numai că nu au aprobat, dar au îndemnat şi pe armeni şi evrei să fie contra, iar la pertractarea de la judecătoria de ocol, când trebuia să se decidă alegerea locului, comisia, formată în majoritate din uniţi şi un singur ortodox, a refuzat cererea”. Același ziar a făcut apoi apel la sprijin cu bani din partea credincioșilor din Arhidieceză.
„Românii de religie ortodoxă în Gherla sunt în general, funcţionarii, care sunt nestabili (bunăoară ofiţerii) şi care nu au deci niciun interes să se zidească biserică ortodoxă în Gherla”, scria ziarul Universul, în 1931. „Altceva e însă la mijloc. Nici până acum nu s-a ajuns la o înţelegere în privinţa terenului pe care să se construiască biserica. Locurile pe care le dă oraşul nu le acceptă biserica, iar cele pe care le cere biserica, nu vrea să le dea oraşul. Biserica ortodoxă cere pentru clădire mijlocul pieţei, sau intrarea parcului Regina Maria. Suntem de acord cu primăria că aceste locuri nu pot fi cedate în niciun caz. În primul rând, în piaţă se găseşte catedrala armeano-catolică, un colos, una dintre cele mai mari biserici din Ardeal, iar biserica ortodoxă, clădită acolo, ar apărea pitică, producând nu numai umilinţă pentru ortodocşi. Alt argument care pledează în favorul susţinerilor noastre este şi faptul că în zilele de târg, în piaţă se adună lume multă cu mărfuri, încât biserica ar fi veşnic înconjurată cu murdării. Ocuparea intrării principale a parcului de asemenea nu se poate permite, căci ar strica frumuseţea oraşului. Este, însă, un loc, pe care îl găsim cel mai potrivit pentru construirea bisericii. Acesta este locul viran din faţa liceului de băieţi „Petru Maior”, care nu este nici la periferie şi nici izolat, căci are în vecinătate liceul, judecătoria de ocol, catedrala greco-catolică cu protopopiatul, reuniunea meseriaşilor, institutul de corecţie, etc.”
În 1932, ședință a consiliului comunal, sub președinția primarului Victor Micşa. „Toate consiliile comunale care s-au perindat în fruntea treburilor oraşului au fost prea vitrege la apelurile româneşti şi de obicei votau ce li se propunea de şeful de serviciu, care e minoritar. Numai aşa ne putem explica faptul că bisericile minoritare din oraş au fost ajutate cu mai mult decât cele româneşti. Astfel, bisericii armeneşti, în ultimii ani, i s-au dat 120.000 lei, pe când subvenţiile acordate celor româneşti nu trec de 20.000 Iei. Pe exerciţiul anului acesta încă se prevăzuse pentru această biserică 25.000 lei, care însă eu fost reduşi prin energica intervenţie a primarului şi pe drept cuvânt, căci oraşul de abia poate să-şi satisfacă cele mai necesare nevoi şi nu să dea subvenţii. A provocat mare discuţie cererea parohului ortodox din Gherla ca să se dea acestei biserici casa în care e instalat casinoul român, fiind proprietatea primăriei, pentru a fi amenajată în capelă ortodoxă. De fapt, localul unde actualmente este capela nu e potrivit pentru acest lucru şi a făcut bună impresie printre orăşeni hotărârea afirmativă a consiliului de a ceda acea casă, casinoul urmând să fie mutat în vechiul local din hotelul „Coroana”. Casa cedată de consiliu va fi transformată în capelă şi aici se vor face serviciile divine, până când ortodocşii vor dispune de parale, pentru a-şi ridica o biserică”, anunța Universul.
În 1935, în conturile Societății femeilor Ortodoxe din Gherla s-a adunat suma de 128.504 lei.
În 1936, din cauza datoriilor ce grevau cinematograful Urania, situat la intrarea în parcul Regina Maria, s-a hotărât scoaterea acestuia la licitație. „Cum acest teren se află într-o poziție minunată și în centrul orașului, credincioșii ortodocși au hotărât cumpărarea cinematografului înainte de licitație, căci minoritarii, spre a zădărnici planul, se înțeleseseră să se prezinte la licitație și să cumpere ei acest local, oferind prețul cel mai ridicat. În urma aprobării forurilor superioare bisericești și a înțelegerii cu proprietarii cinematografului, frații Bodor, biserica ortodoxă a intrat în posesie, dând la schimb casa din strada Regina Maria și preluând datoriile ce grevau localul cinematografului. Datoriile, în sumă de 150.000 de lei revin statului, astfel că s-au făcut demersurile necesare, pentru a fi ștese. Au mai rămas de plătit sumele datorate persoanelor particulare, care se ridică și ele la aproape 100.000 de lei. S-a căzut de acord cu proprietarii ca aceste datorii să fie achitate cu oarecare reduceri. Cu această ocazie s-a remarcat solidaritatea și interesul ce l-au pus credincioșii ortodocși, alături de filiala societății femeilor ortodoxe și preotul Dumitru Giurgiuca, ca biserica să intre în posesia terenului. Acum e de datoria guvernului și a societății femeilor de a ajuta construirea unei biserici monumentale în acest oraș. Lipsa ei se simte cu atât mai mult cu cât în satele din jurul Gherlei se găsesc destui credincioși ortodocși, dar din lipsă de biserici, se duc la alte culte”, scria ziarul Universul.
În același an, Societatea femeilor ortodoxe din Gherla a donat 230.000 lei pentru construirea bisericii.
„Actualmente se lucrează pictura și iconostasul, care sunt aproape gata. Această bisericuţă s-a făcut numai pe un timp oarecare, până când se vor strânge fondurile necesare pentru ridicarea unei biserici monument, preciza Universul.
1937 – Pentru ridicarea prestigiului bisericii ortodoxe, dl. prof. Alex. I. Butaş a luat Iniţiativa să înfiinţeze un cor, care în fiecare duminică să cânte în biserică. Corul e format din 30-40 intelectuali, care fac săptămânal repetiţii, întrucât vor cânta în biserica ortodoxă. Familiile domnilor Traian Grecu şi Olivea Beldian au donat suma necesară pentru pictura întregii cupole a noii biserici ortodoxe. Parohia ortodoxă le-a adus vii mulţumiri.
Primirea călduroasă de la graniţa judeţului Someş
În comuna Iclodul Mare, aşezată pe graniţa dintre judeţele Cluj şi Someş, I. P. S. Sa Episcopul Colan a fost întâmpinat de către prefectul judeţului Someş, d. colonel Petrescu Ion, Alex. Barbu primpretorul Plasei Dej, preotul român unit din comună, toţi premilitarii, străjerii şi un mare număr de săteni, înşiruiţi de-o parte şi de alta a şoselei. În faţa porţii de triumf, prefectul judeţului i-a urat I. P. S. Sale călduroase cuvinte de bun sosit pe pământul judeţului Someş. Vădit mişcat, I. P. S. Sa a mulţumit prefectului pentru călduroasa primire.
La bariera oraşului Gherla
La intrarea în oraşul Gherla, I. P. S. Sa a fost întâmpinat de comandantul garnizoanei, col. Meltopol, care împreună cu slt. N. Martoescu, aghiotantul colonelului, a salutat oaspetele printr-o însufleţită cuvântare. Însoțiți de o ceată de feciori călare, într-o trăsură împodobită cu flori, trasă de șase cai, a luat loc P. S. Sa și prefectul. Deoparte şi de alta a străzii, sute de străjere şi străjeri, de la toate şcolile din Gherla, cu mâna ridicată, salutau trecerea înaltului oaspete.
În Piața Unirii, la poarta de triumf pe care erau încrestate cuvintele „Întru mulţi ani, Dispunătorule“, aşteptau capii autorităţilor civile şi militare, în frunte, cu dr. A. Băliban, vicarul Bisericii române unite, Tiberiu Balint, primarul oraşului, directorul liceului de băieţi Emil Precup, corpul profesoral, membrii clerului ortodox şi greco-catolic, cât şi un mare număr de intelectuali şi ţărani. O baterie de onoare, sub comanda lt. Drăgănescu de la Şcoala Superioară de Război din Bucureşti, a dat onorurile înaltului Ierarh şi suitei sale.
Primarul oraşului a ţinut o scurtă cuvântare, în care şi-a exprimat bucuria, în numele cetăţenilor, pentru marea cinste pe care o are oraşul Gherla de a adăposti pe I. P. S. Sa.
Din piaţă s-a format un convoi cu muzica militară în frunte, care a parcurs străzile până la noua biserică. Aici, I. P. S. Sa fost întâmpinat de preotul Dumitru Giurgiuca, parohul bisericii, protopopul Zaharia Man al Dejului şi întregul sobor de preoţi al tractului Dej, îmbrăcaţi în odăjdii.
Predica I. P. S. Sale Episcopul Nicolae Colan
Slujba sfinţirii a fost pontificată de I. P. S. Sa Episcopul Colan, înconjurat de un sobor de 30 de preoţi. La sfârşitul slujbei, I. P. S. Sa a predicat despre „Rolul creştinismului în viaţa socială“, în care a insistat în legătură cu susţinerea ordinii în stat, care azi este mai necesară ca oricând. I. P. S. Sa şi-a terminat predica, cerând dragoste şi bună înţelegere între toate confesiunile.
Banchetul
După actul sfinţirii a avut loc de la ora 3 a după-amiezii o recepţie în sala mare a primăriei, unde au prezentat omagii toate autorităţile civile şi militare. În numele credincioşilor ortodocși din tractul Dejului a vorbit părintele protopop Zaharia Manu. În numele Societăţii femeilor ortodoxe din oraşul Gherla a vorbit d-na Petruc, în numele profesorilor şi învăţătorilor din judeţ a vorbit directorul Liceului „Petru Maior”, Emil Precup, în numele bisericii greco-catolice a vorbit P. S. Sa dr. Virgil Baliban, vicarul Gherlei. Col. Maltopol a ţinut o însufleţită cuvântare, în numele Armatei. Tiberiu Balint, primarul oraşului, a vorbit în numele locuitorilor din Gherla. În numele bisericii catolice a vorbit părintele A. Locodi şi în numele bisericii reformate a vorbit protopopul bisericii reformate.
Vizitarea instituţiilor
Însoţit de prefectul judeţului şi de capii autorităţilor, I. P. S. Sa a vizitat cele mai importante instituţii din Gherla. La institutul corector, înaltul oaspete a fost primit de către directorul dr. Melian, întreg corpul profesoral, gardieni şi 500 de minori, aşezaţi în careu, care l-au primit pe I. P. S. Sa în cântece patriotice.
După institutul corector a fost vizitat gimanziul de băieţi „Petru Maior“, unde oaspeţii au fost întâmpinaţi de dl. director Precup. La urmă, I. P. S. S. a vizitat vechia Şcoală Normală greco-catolică de fete şi internatul şcolii, înaltul oaspete rămânând vădit mulţumit de opera frumoasă care se îndeplineşte în acea şcoală.
La ora 7 seara, I.P.S. Sa Episcopul Colan şi suita au părăsit oraşul Gherla.
În 1944, biserica din parc a fost avariată, în timpul bombardamentelor. Reparațiile s-au făcut prin grija preotului Gavril Zob. În 1949, acesta a fost arestat și condamnat la 10 ani de temință grea, pentru „crimă de uneltire împotriva ordinii sociale”.
foto: biserica din pacul mare, la sfârșitul anilor ’60
În 1968 Protopopiatul Ortodox Gherla se desființează, iar parohiile sunt subordonate Protopopiatului Dej.
În 1987, clădirea bisericii, tot mai șubredă, devenită neîncăpătoare, este propusă pentru refacere și extindere. Atunci s-a produs un episod mai dramatic: în timpul slujbei de vecernie, o parte din tavan a căzut peste credincioși, dar din fericire, nu a fost nimeni rănit grav. Ca urmare, s-a luat decizia demolării de urgență.
Noua biserică, cu hramul Sf. Nicolae, a fost sfințită pe 15 septembrie 1996, de I.P.S. Bartolomeu Anania.
Protpopiatul Ortotox Gherla se reînființează în 1997.
Românii ortodocși, cu statut inferior
Majoritatea românilor din Transilvania erau țărani ortodocși, fără drepturi politice. Nobilimea și orașele erau dominate de maghiari, sași și secui, de alte confesiuni. Românilor li se permitea uneori să construiască doar biserici de lemn și fără turn, mai ales în satele de la munte. Legile cereau aprobări speciale pentru construcția unei biserici ortodoxe, aprobare care adesea era refuzată sau amânată.
Românii din Transilvania, datorită religiei ortodoxe, erau supuși bisericește unor mitropolii din afara Imperiului Habsburgic, fapt care nu convenea Curții de la Viena. Unirea lor cu Biserica Romei prezenta o oportunitate pentru ca Imperiul Habsburgic să-și întărească poziția în regiune.
În 1700, o parte din clerul ortodox din Transilvania a acceptat unirea cu Biserica Catolică, formând o biserică nouă, Greco-Catolică. Greco-catolicii au primit drepturi egale cu celelalte confesiuni recunoscute, iar ortodocșii rămași (denumiți schismatici) au fost și mai mult marginalizați. Abia în 1769 (după revolta anti-catolică din Transilvania, condusă de călugărul Sofronie) s-a recunoscut din nou oficial existența Bisericii Ortodoxe în Transilvania, dar cu restricții severe.
În a doua jumătate a secolului XIX, odată cu modernizarea Imperiului Austro-Ungar, românii ortodocși au obținut ceva mai multă libertate religioasă, dar constrângerile au continuat. Au început să se construiască biserici de zid, mai ales după înființarea Mitropoliei Ortodoxe de la Sibiu (1864).
După Marea Unire de la 1918, când Transilvania a devenit parte a României, ortodoxia a devenit religie majoritară și oficial recunoscută. Abia atunci s-au construit în număr mare biserici ortodoxe monumentale – de exemplu, Catedrala Reîntregirii de la Alba Iulia, Catedrala din Cluj etc.
În 1948, regimul comunist scoate în afara legii cultul greco-catolic, iar patrimonul acestuia trece, o dată cu credincioșii, la stat și la biserica ortodoxă. În 1990 se revine, cu retrocedări parțiale de biserici și mănăstiri. La recensământul din 1992, s-au declarat ortodocși la Gherla 18.853 de locuitori (72%) și 1.697 greco-catolici (6,5%), astfel că în cele mai multe cazuri, situația a fost tranșată în favoarea credincioșilor majoritari. După 35 de ani, încă există procese pe rol, pentru retrocedări.
surse: ziarele Universul, Telegraful Român, Dimineața, România, Monitorul Oficial
