Gherla INFO – CLUJ stiri, informatii, foto, video, vremea, anunturi
O imagine rară a pieței centrale din Gherla ne oferă azi o perspectivă inedită asupra orașului din secolul al XIX-lea.
A ieșit la lumină o nouă mărturie vizuală din trecutul Gherlei: o fotografie veche de aproape un secol și jumătate, care surprinde centrul orașului așa cum arăta cândva, în plin secol al XIX-lea. Imaginea, descoperită recent de Asociația Renascendis, ar putea fi una dintre cele mai vechi fotografii realizate vreodată în Gherla și înfățișează Piața Centrală cu clădirea primăriei – numită odinioară Casa Sfatului – o construcție cu două niveluri și prăvălii la parter.
Pentru pasionații de istorie locală, fotografia reprezintă un adevărat deliciu. Aceeași locație, cu primăria ridicată în piață, mai poate fi văzută doar în alte trei fotografii vechi, în una dintre ele cu alți comercianți menționați la parter, ceea ce indică faptul că imaginea recent descoperită este, cel mai probabil, cu câțiva ani mai veche. Posibil 10, posibil 20.
În monografiile ilustrate din perioada 1893–1902, probabil ultimele cu clădirea primăriei în picioare, apar prăvăliile comercianților M. Merza (probabil Marton) și Antal Nuridsany la parter.
foto: aproximativ 1890
.jpg)
În schimb, în fotografia descoperită acum apar nume diferite, mai greu lizibile, dar identificabile parțial ca Kristoff și Czecz Istvan, ceea ce ar putea sugera o datare anterioară.
Această ipoteză este susținută și de o informație mai puțin plăcută din presa vremii: negustorul Czecz István, dacă era aceeași persoană, a murit în 1876, aruncându-se în fântâna din propria curte. „Motivul sinuciderii sale nici măcar nu se bănuiește. A lăsat-o orfană pe nefericita văduvă și pe cei trei copii minori”, scriau ziarele de atunci.
Un detaliu emoționant al fotografiei este chiar inscripția din partea de sus, unde un urmaș, a notat: „locuința la tata mamei noastre, a bunicului Czetz István”. O mențiune care, deși pare ușor hazardată în ceea ce privește destinația de locuință – clădirea fiind cunoscută în epocă mai ales ca sediu administrativ și comercial – dovedește cât de puternic rămâne atașamentul afectiv al descendenților față de un loc încărcat de memorie. Pentru familie, detaliul istoric era secundar; important era faptul că fotografia înfățișa un spațiu legat de bunicul lor, un punct de ancorare într-un trecut familial aproape mitic.
Pe unul dintre proprietarii de prăvălie din clădirea primăriei, Nuridsany Antal, îl găsim înmormântat în cimitirul armenesc din Gherla. Acesta a decedat în 1907, la vârsta de 71 de ani.
Firma, la loc de cinste
Pe vremuri, comercianții își afișau numele deasupra ușii magazinului, practică continuată până la finalul celui de-al doilea război mondial. În perioada care a urmat, când proprietatea privată a fost încet eliminată, magazinele au început să poarte denumiri generice, precum Mobilă, Textile, Frizerie, Papetărie sau Cofetărie.
În timpurile dinainte, când negustorii erau puțini și bine cunoscuți în comunitate, numele lor era garanția seriozității și a calității. Moda a revenit, după 1990.
De la clădire în stil baroc, la demolare
Istoria clădirii primăriei începe cu mult înainte de apariția fotografiei. Din monografia lui Szongott Kristof aflăm că încă din 1721, un comerciant înstărit a cerut consiliului orașului teren în centrul pieței pentru ridicarea a trei prăvălii și a unei cârciumi. Condiția era ca edificiul să fie construit pe cheltuiala proprietarilor, dar etajul superior să aparțină orașului. Era o solicitare excentrică, pe care nu o putea face oricine: pretenția să aibă magazin în buricul târgului, dar nu pe marginea pieței, ci chiar în centrul acesteia!
Astfel, în 1741 au fost ridicate cele trei prăvălii, în stil baroc cu influențe clasice – un stil care înlocuia deja vechile tendințe renascentiste sau gotice din arhitectura locală, vizibile la castelul Martinuzzi (penitenciarul de azi, construit în 1540) și la biserica Solomon (cea mai veche clădire din zona urbană a orașului, ridicată între 1723-1724).
După aproape 60 de ani, în 1801, comercianții au cerut adăugarea unui etaj, acoperișul fiind avariat de ninsorile abundente. S-au implicat financiar în lucrări, iar la final, pe vârful construcției, a fost montat un glob decorativ. Însă greutatea suplimentară a etajului a afectat structura, iar în 1807, pereții au început să se crape. Proprietarii prăvăliilor de la parter – între care Marton Merza, Marton Korbuly, Todor Kovrig, Emanuel Korbuly, Daniel Csausz, Istvan Czecz și Bogdan Korbuly (toți cu origini armenești, dar cu nume maghiarizate) – au fost obligați să monteze chingi de fier pentru consolidare.
Deși s-au făcut reparații minore, degradarea a continuat, iar în 1893 s-a decis și executat demolarea completă a clădirii.
Comercianții rămași fără spațiu este posibil să fi primit locuri tot în piața centrală, în zona galeriilor comerciale de lângă biserica armenească. În imagini din anii următori, în această zonă apar panouri la intrare cu numele Novak și Nuridsany, posibil ale urmașilor primilor negustori de la parterul primăriei.
Detaliile din fotografie
Pe lângă numele comercianților cu avantaje, fotografia redă și atmosfera unei piețe centrale de odinioară: o suprafață pătrată, de exact 120 de metri pe latură, pavată cu pietriș, în mijlocul căreia se mai poate vedea o fântână și două căruțe cu boi – mijlocul de transport cel mai obișnuit al vremii.
În fundal se pot distinge alte două repere istorice ale orașului: sediul Episcopiei greco-catolice (construit în 1751) și Casa Daniel, unde funcționa farmacia orașului, datată 1747.
Imaginea, prin detaliile sale și prin numele comercianților surprinși în cadru, devine nu doar o fereastră spre Gherla de acum aproximativ 150 de ani, ci și o piesă esențială în puzzle-ul istoriei urbane a orașului.
Astfel de descoperiri nu doar că ne ajută să vizualizăm trecutul, prin detalii ascunse și incitante, ci și să înțelegem o bucățică din dinamica unei comunități care, deși mică, era puternic conectată la lumea comerțului, un fapt care a dus la o dezvoltare de invidiat pentru acele timpuri și a lăsat urme conservate și azi.
