Gherla INFO – CLUJ stiri, informatii, foto, video, vremea, anunturi
Suntem in anul 1973, la Gradina de Vara, in parcul mare al orasului, la Restaurantul „Parc”.
În acea vreme, singura băutură răcoritoare occidentală acceptată în România de către regimul comunist era Pepsi Cola.
Se spune că în anii ’80, o altă mare companie de băuturi răcoritoare ar fi cotizat puternic la planurile pentru înlăturarea lui Nicolae Ceauțescu, care punea semnul egal între această firmă și capitalism. De altfel, imediat după ’90, celebra băutură a invadat piaâa românească.
foto: www.photoarchive.minerva.org.ro
Cât despre bere, în anii ’70, oferta cuprindea mărci ca Napoca, Azuga, Bucegi, Silva, Reghin etc. Interesant este faptul că pe etichetele de bere de la acea vreme era trecută o concentrație de alcool de 12-14%, față de berea actuală, dar și un termen de garanție de doar câteva zile. Prețul, bătut în cuie pe etichete, e aproximativ același și în ziua de azi, la restaurant (cu precizarea că după inflația galopantă de după 90, în 2005 a avut loc denominarea mondei, iar 10.000 de lei au devenit 1 leu). Altfel spus, ceea ce în anii 80 costa 5,50 lei, azi ar costa 40.000 de lei.
foto: etimpu.ro
Păstrarea la rece a băuturilor se făcea cu blocuri de gheață, plasate printre sticle.
În condițiile în care până în 1990, românii aveau bani, dar nu prea aveau pe ce să îi cheltuie, pentru că prin magazine sufla vântul, o bere rece, în zilele călduroase, era întotdeauna o alegere potrivită. Asta pentru că în perioada ’70-’80, mersul la cinema, la vreun spectacol la casa de cultură și ieșirea la bere erau cam singurele variante de petrecere a timpului liber.
Cele mai selecte restaurante din oraș erau atunci Transilvania, Grădina de vară si Cafe-Bar-ul aflat în actuala clădire a primăriei, la parter, chiar pe colț.
Localul „Grădina de vară” funcționase înainte în centrul orașului, pe strada Avram Iancu, aproape de intersecția cu strada Dragoș Vodă. Era un spațiu cu gard de lemn, vopsit verde, cu trandafiri, unde aveau loc dese spectacole cu muzicanții locali. În spatele blocului se mai vad și azi pe jos mozaicurile de la fosta terasă.
În 1966 s-a construit în această locație blocul lung, iar în 1967, Grădina de Vară s-a mutat în parcul mare, lângă lac, unde mai era o crâşmă, la care servea soția celebrului milițian de la acea vreme Sălăjan, dupa cum își amintesc unii localnici.
În noul local a fost angajată chiar și o orchestră, care încânta ocazional clientela.
Dacă la exterior totul părea nou, în interior lucrurile mai scârțăiau. Ziarul Făclia de la Cluj publica în 1969 un articol în care erau menționate și neajunsurile.
Dumitru Vatău, ziarul Făclia, 27 noiembrie 1969
Pentru consumatori, aceste detalii erau invizibile și cum altă ofertă nu aveau, oricum nu contau.
În anii care au trecut, restaurantul Parc a trecut prin diverse transformări. A găzduit sute de nunți, aniversări, majorate, petreceri, evenimente. A fost la un moment dat și sală de Bingo și chiar discotecă în aer liber (la mijlocul anilor 90).
Lacul alăturat a fost mai mereu o povară pentru administrația locală. Colmatat permanent, a funcționat cu intermitențe, iar pe perioada iernii, apa înghețată a servit ca pationar natural.
În ciuda provocărilor economiei de piață, restaurantul a rezistat în timp, fiind preferat pentru un avantaj major – locația retrasă, în mijlocul naturii, cu multă verdeață și aer curat.
