Gherla INFO – CLUJ stiri, informatii, foto, video, vremea, anunturi
Luni și vineri mai ales, la piața agroalimentară din Gherla, forfota este semnul că legumele de sezon sunt în centrul atenției. Pe tarabe se aliniază legume viu colorate, de la ceapa verde și ridichi proaspete, la varză sau cartofi de anul trecut. Pe jos, sau unde mai încap, răsadurile așteaptă cuminți un nou loc de pământ.
Puțini știu însă că piața este împărțită în două: într-o parte stau producătorii locali, cei care cultivă cu mâna lor, iar în cealaltă – comercianții, care aduc marfă de la Cluj sau din alte părți ale țării.
Fructele și legumele nu sunt doar alimente. Sunt surse esențiale de sănătate, adevărate miracole naturale, pentru cei care le înțeleg valoarea și care au grijă să nu lipsească de la nicio masă. Sunt cele mai bune medicamente.
Gherla, oraș cu rădăcini adânci în grădinărit
Tradiția grădinăritului la Gherla merge înapoi în timp. Primele mențiuni documentare datează din 1622, când în cetatea care astăzi adăpostește penitenciarul, erau consemnați doi grădinari, după cum scrie Szongott, în monografia sa. Grădinile de odinioară s-au păstrat mult timp în zona cetății, iar roadele lor au hrănit și hrănesc, până în ziua de azi, atât deținuții, cât și personalul instituției de detenție.
Însă grădina din spatele casei a fost, din vremuri străvechi, o realitate comună pentru oameni. Aici se cultivau cele de trebuință pentru masa de zi cu zi – o legătură firească între om și pământ.
Bulgarii din Gherla și meșteșugul grădinăritului
În zona actualului Cartier Nou, au existat între cele două războaie mondiale și după, grădini întinse, care au dat și numele unei străzi, Grădinarilor. În Gherla s-au stabilit, de-a lungul timpului, și câțiva bulgari, cunoscuți pentru îndemânarea și seriozitatea lor în grădinărit.
Unul dintre aceștia a fost un bărbat pe nume Dimitrov, un om cu o constituție robustă, care avea grădina pe strada Gârlei și care era cunoscut nu doar pentru legumele sale, ci și pentru faptul că a jucat fotbal în anii ’60, își amintește ziaristul Szekely Csaba. Dimitrov folosea apă din Someșul Mic ca să-și ude grădina și era nelipsit din piață, mereu cu legume proapete.
Pe fosta stradă Maior Stratanovici, astăzi Gelu, locuia Budai, un alt grădinar respectat. Pe strada Fermei, familia Daniel cultiva legume cu migală, iar pe strada Dumbravei, Octavian Oană se specializase în răsaduri, varză și vinete. Gavril Fericean, fost director la Plafar Dej, avea grădina pe strada Dejului. Ilie Ceușan avea o grădină în zona autogării, unde cultiva roșii, ridichi, ceapă verde, castraveți. Pe la mijlocul primăverii, se pornea cu căruciorul printre blocuri și vindea doritorilor câte o legătură, cu 1 leu. Astăzi, pe locul grădinii funcționează un magazin alimentar și unul chinezesc.
Apariția serelor și rezistența unei meserii în timp
La finalul anilor ’70, în Gherla au apărut primele sere. Era o revoluție în grădinăritul local: legumele puteau fi produse mai devreme, cu efort mai mic. În 1980, presa națională elogia grădinarii orașului, pentru această inițiativă, văzută ca o adaptare inteligentă la cerințele vremii.
În orășelul Gherla, de pe malul râului Someș, grădinăritul în gospodărie nu avea tradiții atât de serioase ca în alte părți. Dar oricine are o grădină sau o curte mai spațioasă, nu ar lăsa-o nelucrată. Au fost și dintre cei care s-au apucat să crească animale. Mulți cresc vaci, porci și păsări de curte. La un moment dat, la modă era creșterea iepurilor, iar apoi creșterea nutriilor, care continuă și azi. Alții au plantat vii sau livezi, unii experimentează cultivarea ciupercilor. Alții se ocupă cu flori și mulți, cu legume.
Administrația orașului a încercat să încurajeze această din urmă activitate, în special în această primăvară. În luna martie, echipe de experți agricoli au vizitat terenurile, au luat în considerare zonele potrivite și au elaborat un mic plan de lucru, împreună cu fiecare familie. S-a dovedit că peste 2.000 de familii din Gherla au grădini de legume mai mici sau mai mari în jurul caselor, cu o suprafață totală de aproximativ 48 de hectare. Se estimează că pe aceasta se pot cultiva aproape 1.070 de tone de legume, ceea ce ar putea contribui semnificativ la aprovizionarea pieței locale.
Iosif Brădfăleanu, un funcționar al consiliului orașului, ne-a informat despre toate acestea și am pornit împreună să vizităm câteva familii de grădinari. Fațadele stradale și porțile înalte și închise, construite în inima orașului, blochează calea privirilor curioase. Așadar, doar câțiva dintre vecini știu probabil ce livadă roditoare are de exemplu familia Manea. Vasile Manea, contabilul-șef al cooperativei agricole locale, a înființat aici o adevărată livadă intensivă, pe o palmă de pământ. Printre rândurile drepte de meri Jonathan, cultivă și morcovi, pătrunjel și ceapă verde.
La două străzi distanță, oricine se poate bucura de vederea unei grădini mici, a lui Ilie Ceușan. În spatele gardului de sârmă cu ochiuri mari, o suprafață modestă, de doar câțiva metri pătrați. După cum spune profesorul, încă regretă că nu a ales agricultura ca profesie. Are trei recolte pe an, din fiecare strat. După spanacul și ceapa semănate toamna, vin legumele timpurii plantate în seră, iar apoi legumele rădăcinoase, care se coc până în toamnă. În fiecare an, el furnizează răsaduri din grădină vecinilor și cunoștințelor sale.
Cortul acoperit cu folie de plastic montat anul acesta în grădina lui Ceușan a fost și el o mare noutate pentru localnici. Ca experiment, a acoperit o suprafață de 20 de metri pătrați. După salată verde și ridichi, în seră se plantează răsaduri de roșii, pentru ca mai târziu să lase loc ardeilor iuți. Grădinarul spune că anul viitor vrea să acopere cu folie o suprafață de trei ori mai mare. Poate pentru prima dată în istoria grădinăritului din Gherla, alte șase familii au montat sere anul acesta.
Grădinile mari ale caselor din apropierea gării CFR asigură necesarul locuitorilor din Gherla, pe lângă propriile nevoi. Familia Cîrja este în grădină, la orele după-amiezii. Plantează răsaduri de varză și gulii, în rânduri dese, unul lângă altul, și nu se opresc din lucru, nici măcar pe ploaie torențială. Cel puțin, nu trebuie să ude plantele.
Ion Cîrja lucrează la centrul de colectare a tutunului, așa că doar dă o mână de ajutor fiilor săi, care locuiesc în aceeași curte. Este adevărat că acest ajutor se prelungește până noaptea târziu, în fiecare zi, de primăvara până toamna târziu. Dar, cum spune el, face această muncă cu dragoste și plăcere. Ce cultivă ei? Ai putea spune, tot ce are nevoie o bucătărie, adică câte puțin din toate, de la usturoi la pătrunjel. Anul trecut, de exemplu, au dus la piață peste 1000 de kilograme de roșii și au vândut bine varză, ceapă și legume rădăcinoase.
Grădina familiei Miklósi se întinde pe un deal, iar aracii de viță de vie de pe vârf parcă ating norii. Pe versant alternează straturile de ceapă, spanac, salată verde și ridichi, dar există și căpșuni, zmeură, coacăze și destui pomi fructiferi. „Pentru ca cei trei nepoți să aibă ce mânca!”, spune mătușa Miklósi.
Între timp, ne adăpostim în casă de ploaia din ce în ce mai torențială. Miklós Miklósi, gazda ieșită la pensie, aduce o mică mostră din „sucul” de pe deal. „Recolta mea proprie!”, spune el mândru, în timp ce toarnă vinul bun în pahare.
Soția lui spune că s-au apucat de agricultură pe la sfârșitul anilor 1950, când au cumpărat acest teren. Cuvintele ei dezvăluie povestea unei jumătăți de secol, a unei familii care a transformat nu doar terenul sterp într-un paradis care produce de toate, ci a ridicat și o casă îngrijită. Munca pământului i-a ajutat să aibă de toate.
În timp ce ne întoarcem, avem de bătut la multe porți. Nenea István Rab, care are șaptezeci și ceva de ani, are probabil cea mai frumoasă grădină de pe stradă. La fel, Daniel Francisc, Dezső Bálint și Márton Takács. Alții, ca Deák, Mînecan și Olteanu, care au teren, ar putea fi întrebați de ce nu și-au făcut timp să sape măcar pământul, iar dacă nu au timp, mijloace sau chef să o facă, de ce nu încredințează grădina celor care ar fi bucuroși să o facă pentru ei?
ziarul Elöre, aprilie 1980
Încotro se îndreaptă grădinăritul?
Astăzi, grădinăritul la Gherla supraviețuiește, dar se confruntă cu o concurență serioasă. Marile magazine aduc legume ieftine, iar agricultura industrializată a redus interesul generațiilor tinere pentru cultivarea pământului.
Totuși, în oraș mai există grădini, unele întinse, lucrate cu pasiune. Legumele ajung și azi proaspete în piață, semn că tradiția nu s-a pierdut. Cât timp vor mai fi oameni care iubesc pământul și roadele lui, grădinăritul va continua să facă parte din identitatea Gherlei.
