Meserie cu senzații tari la înălțime, alpinist utilitar: „Eram ca muștele pe parbriz!” – VIDEO

De câteva zile, au apărut din nou alpiniștii utilitari pe acoperișul catedralei armenești din centrul orașului. În septembrie 2017, o furtună violentă a smuls o parte din acoperiș și a fost nevoie urgentă de lucrări de reparații. Acestea au început în aprilie anul trecut și după o pauză de câteva luni,  au fost reluate.

Între cei care au putut fi văzuți atârnați de frânghii, la mare înâlțime, s-a aflat și Cristi Graur. Are 33 de ani, este din Reghin, județul Mureș. El a povestit din câteva din tainele meseriei sale, dar și impresiile trăite la cote înalte.

***

Sunt un om pasionat de speologie, de acolo a pornit totul. O meserie cu riscuri și satisfacții, în 2010, când eram doar amator, am fost prins de viitură în peștera Huda lui Papara. În patru ani am ajuns cadru profesoral în Școala Română de Speologie.

Cum se combină alpinismul cu speologia? Sunt două domenii asemănătoare. Tehnicile sunt ușor diferite, în speologie mergem pe o coardă, în alpinism folosim două. Din 2009 am început cu speologia, în 2010 cu tehnica, din 2012 cu alpinismul.

Din peșteră, pe biserică

În 2017 am fost contractat pentru lucrări de vopsire la acoperișul bisericii din Gherla, chiar înainte de furtuna care a rupt tabla. Așa că am venit și în prima fază am acoperit găurile  cu folie, să nu plouă în interior, iar apoi să mă ocup efectiv de tablă.

A fost una dintre cele mai complexe și grele lucrări, datorită înălțimii si faptului că orice mică neatenție te putea costa viața. Tabla taie foarte repede o coardă întinsă. Am lucrat la o înălțime de aproximativ 60 de metri, la turnul mare. Care e senzația acolo? Nu am nici o senzație, pentru mine e la fel ca pe trotuar. Am fost obișnuit de mic cu locurile înalte, am locuit la etajul IV, cred că de  acolo mi se trage.

La biserica din Gherla folosim pentru acoperiș vopsele profesionale. Lucrarea este scumpă, pentru că este pe o suprafață mare și la înălțime, implică o serie de costuri, plus materialele. Trebuie luată la perie aproape toată suprafața, care e în mare parte ruginită. Trebuie sa frecăm rugina cu peria, apoi degresare cu diluant, grund și apoi diluant.

Ca muștele pe parbriz

De sus se vede tot. Involuntar sunt mereu atent ce e sub mine. Am avut un moment de panică, când o femeie cu un copil erau chiar sub mine, atunci a fost momentul când am zbierat la propriu. Orice poate cădea. Poziția de lucru este foarte grea și pot apărea momente în care ești concetrat pe corzi, unde să pui piciorul, să nu frece coarda fără protecție. Găleata cu scule se poate înclina ușor și să cadă din ea scule.

Cea mai mare înălțime la care am lucrat este de 120 de metri, la un coș de fum la un turn, la Rovinari, noi am avut misiunea să-l vopsim și să-l balizăm, adică să facem acele pătrătele alb-roșu, de regulă în trei rânduri pe un turn, la înălțimi diferite.

Când lucram la Rovinari, ne-a prins o rafală de vânt, pe la 80 de metri înălțime și ne-a ținut lipiți de turn vreo 10 minute. Nu puteam face nicio mișcare, eram ca muștele pe parbrizul unei mașini!

Succesul în meserie

Tot ce pot spune, și asta e valabil în orice domeniu, promisiunea sa fie promisiune, iar cuvântul, cuvânt. Dacă ai o problema, discut-o și nu minți, pentru că ai mai mult de câștigat. Si încă ceva foarte important, fă lucrul din plăcere!

A fost plăcere pentru Cristi Graur să lucreze la înălțime pe biserica din Gherla: după câteva zile i-a sosit în ajutor o  colegă alpinistă. Un semn că provocarea unui job la cote înalte este valabilă și pentru sexul frumos.

În 2019, semn că meseria se transmite în familie, a venit să lucreze pe acoperiș fratele lui Cristi, Ovidiu, tot cu o colegă.

foto: Facebook

Imaginile zilei: un alpinist pe turla catedralei armenești din Gherla – VIDEO