Noaptea de Înviere a adus, ca în fiecare an, o atmosferă de profundă liniște și speranță în sufletele credincioșilor. Aceștia s-au adunat la biserici, pentru a celebra Învierea Domnului.
Cu puțin înainte de miezul nopții, curțile lăcașurilor de cult s-au umplut de oameni – unii îmbrăcați de sărbătoare, alții mai simpli, dar toți purtând în priviri acea lumină aparte a credinței.
În dangăt de clopote și miros de tămâie, preoții au ieșit din biserici cu lumina sfântă, rostind cu voce puternică și clară: „Veniți de luați lumină!”. Lumânările s-au aprins una de la alta, într-un gest simplu, dar încărcat de simboluri. Întunericul a fost alungat de sutele de lumini pâlpâitoare, iar liniștea nopții a fost străpunsă de glasurile unite ale credincioșilor care au rostit cu emoție: „Hristos a înviat!”
Slujba s-a desfășurat cu solemnitate, iar predica părintelui a vorbit despre biruința vieții asupra morții, despre iertare, iubire și speranță. Unii au lăcrimat, alții s-au bucurat în tăcere, dar toți au trăit această noapte ca pe un moment de regăsire și împăcare sufletească.
A fost animație atât la Gherla, cât și la Mănăstirea Nicula, la Mintiu Gherlii, în toate bisericile. A fost o noapte în care timpul parcă s-a oprit pentru câteva ore, lăsând loc doar credinței, luminii și bucuriei.