Gherla INFO – CLUJ stiri, informatii, foto, video, vremea, anunturi
Nu oricine a avut ocazia să îl întâlnească în carne și oase pe președintele României Socialiste. În urmă cu 35 de ani, Nicolae Ceaușescu a făcut o vizită la Gherla, iar printre cei care l-au întâmpinat a fost și Marian Mărginean, un pompier de la actuala fabrică Sortilemn.
Era în după-amiaza zilei de 14 septembrie 1983, când cuplul prezidențial Nicolae și Elena Ceaușescu efectua o vizită de lucru în județul Cluj. După un popas la Dej, elicopterul i-a lăsat pe cei doi pe stadionul din Gherla. De acolo, coloana oficială, cu celebrul ARO care îi purta pe cei doi, a străbătut orașul pe șoseaua principala, până pe strada Clujului. Vizita la C.P.L. – Combinatul de Prelucrare a Lemnului, cum se numea pe acea vreme, era prilejuită și de noua fabrică de chibrituri, realizată cu tehnologie din China.
foto: 14 septembrie 1983, Nicolae și Elena Ceausescu, în vizită de lucru
Lui Marian Mărginean, șeful formației de pompieri a combinatului de la acea vreme, i s-a dat o misiune pe care n-a mai avut-o niciodată: a fost ales comandant al gărzii de onoare, care trebuia să întâmpine cuplul prezidențial. „Cei care s-au ocupat de organizare au avut în vedere mai multe persoane, dar în cele din urmă, am fost ales eu să comand garda de onoare”, a povestit pompierul.
Marian Mărginean a rememorat acele zile, cu amănunte despre pregătirea în detaliu a vizitei și întâlnirea „de gradul III” cu Ceaușescu.
Pregătirile au început cu trei săptămâni înainte de vizită, iar de ele s-au ocupat doi ofițeri de la școala din Mediaș, care aparțineau de unitatea militară din Dej. Au fost trimiși special pentru pregătirea mea. În fiecare zi am făcut instructii cu ei și cu garda de onoare, formată din membri ai gărzilor patriotice și din formațiile de P.T.A.P. – pregătirea tineretului pentru apărarea patriei.
Pregătirile s-au făcut pe platforma combinatului, unde s-a amenajat platoul unde garda trebuia să îi prezinte onorul lui Ceaușescu. S-au făcut pregătiri în fabrică, la secții, s-a stabilit la milimetru traseul oaspeților, un traseu liber, ferit, unde să nu ajungă cumva noxele din procesul de fabricație.
Cu ofițeri de la cabinetul I – Nicolae Ceaușescu și cabinetul II – Elena Ceaușescu, am stabilit punctele unde se oprea garda din defilare, unde se oprea mașina prezidențială, s-a stabilit totul în cele mai mici detalii, inclusiv câți pași face fiecare.
În mod normal, la defilarea militară, talpa piciorului se ține perfect orizontal și se bate de pământ zgomotos. Eu urma să merg în spatele președintelui și mi s-a atras atenția să nu cumva să bat piciorul de pământ. Nu trebuia să fac niciun zgomot, trebuia să ridic picioarele la defilare la un nivel normal, dar contactul cu solul să fie cât se poate de fin.
Cel mai greu a fost cu scoaterea mănușilor. Trebuia să port mănuși albe, supraelastice. Am fost atenționat să nu cumva să întind mâna către Ceaușescu dacă nu întinde el primul. Dacă arăta intenția de a da mâna, trebuia să îmi scot instantaneu mănușa de pe mână. Am rupt vreo cinci perechi de manuși până am învățat cum să fac rapid mișcarea, dar tot nu mi-a fost de folos.
În ziua vizitei eram îmbrăcăți militari, cu armele la piept. După sosirea lui Ceaușescu și prezentarea onorului, acesta mi-a întins mâna. În secunda doi am tras de mănușa de pe mâna dreapta, care s-a rupt, dar am strâns-o rapid în mâna stânga și am dat mâna cu el. Ceaușescu era un om de statură mică, față de mine, care am peste 1.80 m. Dar era vioi și foarte ager. Mi-a ținut mâna câteva secunde și a mișcat-o tâmplărește, înainte și înapoi, cum tai cu firezul. Apoi s-a îndreptat spre conducerea unității, locul unde era directorul, primul secretar și alte persoane importante ale vremii.
foto: 14 septembrie 1983, Nicolae și Elena Ceaușescu la Gherla, la combinatul de prelucrare a lemnului, întâmpinați de directorul Dan Rusu
I-am condus până la oficialități, ei au intrat în fabrică, iar noi a trebuit să schimbăm repede poziția gărzii pentru momentul ieșirii. La plecare, am dat din nou mâna. Ceaușescu a zâmbit, iar Elena a făcut cu mâna, după care au urcat în ARO și au plecat.
Emoțiile însă nu s-au terminat odată cu încheierea vizitei. A urmat partea a doua a verificărilor din partea celor responsabili. Am fost întrebat cum s-a desfășurat vizita în amănunt, dacă am sesizat ceva deosebit sau în neregulă. Un personaj de la cabinetul I mi-a spus să-l strâng de mâna exact cum l-am strâns pe Ceaușescu, să vadă dacă nu cumva a fost prea tare, sau prea moale. Dar în final toată lumea a fost mulțumită, iar au am răsuflat ușurat că mi-am îndeplinit misiunea.
S-a interzis categoric să se facă fotografii, au putut face doar reporterii de la ziarele centrale și de partid. Seara, la Telejurnalul de la televiziune de la ora 20, s-au dat câteva imagini din vizita de la Gherla. Au văzut și foști colegi de armata, care m-au recunoscut în imaginile de la TV.
Un pompier de cursa lungă
La 67 de ani, Marian Mărginean este încă la datorie, deși a ieșit la pensie. A intrat în cadrul formației civile de pompieri a combinatului în 1973. A trecut prin toate funcțiile, de la pompier la șef de tură, șef de formație, iar din 1983 a devenit șeful serviciului de pompieri. Ieșit la pensie, i s-a cerut de către conducerea unității să continue munca, lucru pe care l-a acceptat cu drag.
Formația de pompieri a combinatului a crescut mereu, de la înființarea sa, în 1961. Atunci avea patru pompieri angajați și era completată cu pompieri voluntari din rândul muncitorilor de la secția placaj. Ulterior a ajuns să aibă 26 de angajați.
foto: formația de pompieri a CPL Gherla, condusă de Marian Mărginean; formația de-a lungul timpului
În ce privește dotarea, în 1967, pe porțile combinatului a intrat o autoutilitară de intervenție APC (autopompă cisternă) model SR101, de la fabrica Steagul Roșu din Brașov, devenită ulterior Roman Brașov. În 1976, pompierii se dotează cu un moto generator MGSU 100 și spumant cu coeficient mare de înfoiere. „Pompierii se deplasau cu mașina în picioare, pe exterior, asigurați cu centuri”, își mai amintește pompierul. În 1978, ei primesc în folosință o autopompă cisternă cu tun – APCT, iar în 2014 primesc cadou o autospecială de la elvețienii din Nendaz.
foto: 1972, autopompa cu cisterna a combinatului, comandantul formatiei de pompieri Rusu Emil și șeful Horvath Liviu, după o verificare la Compania de pompieri Dej
„Au fost mulți ani, în care ne-au fost testate capacitățile de reacție și de acțiune. Până în anii ’80 noi asiguram intervenția în tot orașul, în caz de urgență. Acum acoperim toată platforma industrială – Sortilemn, Becker, fabrica de umerașe. Ne-am străduit și am reușit aproape întotdeauna să limităm pagubele și să evităm producerea de victime. Am fost o echipa bună, iar asta s-a văzut și la concursurile profesionale ale pompierilor, pe care le-am câștigat sau am obținut locuri fruntașe ani la rând, deși ne-am întrecut cu formații cu pretenții din județ, ca Industria Sârmei Câmpia Turzii, Chimica Turda, Terapia Cluj sau Aeroportul Cluj. Eu am fost în lot timp de 12 ani, între 1973-1985, iar misiunea mea era să sar gardul de 2 metri”, mai spune pompierul.
Toate experiențele prin care a trecut de la angajare și până la zi au făcut din Marian Mărginean un om puternic, curajos și destoinic. „Când sună alarma nu mai ai nicio scuză. Trebuie să calculezi rapid, să faci o recunoaștere, să știi cu ce intervii, cu ce stingi, indiferent dacă lucrezi la sol ori undeva la înălțime. Pentru mine, a rămas o provocare care mi-a plăcut mult, dovada că și astăzi, după 45 de ani de activitate, am rămas alături de pompieri”.
De productia de cepuri din remiza nu are nimic de zis?…de fapt…”pompierii” de la Sortilemn n-au nici o treaba cu pompieristica,trebuie sa iasa productia de cepuri.