Gherla INFO – CLUJ stiri, informatii, foto, video, vremea, anunturi
La mai bine de 800 de ani de la prima sa atestare documentară, Gherla dispune de o infrastructură de apă și canalizare care se întinde pe aproape 150 de kilometri. Dacă odinioară locuitorii își procurau apa din fântâni și, mai târziu, din pompe manuale amplasate prin oraș, astăzi simpla rotire a unui robinet sau apăsarea unui buton aduce apa potabilă în aproape fiecare gospodărie.
Misterul unui apeduct roman uitat
Puțini știu că ideea alimentării centralizate cu apă a Gherlei ar putea avea rădăcini mult mai vechi decât se credea. Într-un ziar apărut în anul 1909 era relatată descoperirea proaspătă făcută de cercetătorul local Jozsef Ornstein, care ar fi identificat, în apropierea castrului roman de la Gherla, un apeduct datând din perioada romană.
Potrivit informațiilor publicate atunci, construcția includea și un bazin colector amplasat pe dealul din partea estică a orașului. Mai mult, specialiștii vremii considerau că apeductul se afla într-o stare suficient de bună pentru a fi repus în funcțiune, prin lucrări minore de reabilitare și decolmatarea bazinului.
Planul era ca apa filtrată să alimenteze rezervorul, iar de acolo să fie distribuită în oraș. În mod surprinzător, această descoperire nu apare în cercetările arheologice efectuate ulterior. Coincidența face însă ca astăzi, pe același deal, să funcționeze un bazin colector modern cu o capacitate de 5.000 de metri cubi.
Decenii de așteptare pentru apă curentă
Primele planuri pentru o rețea de apă în oraș s-au facut după anul 1910, însă lipsa banilor a tot amânat investițiile.
La începutul secolului trecut, locuitorii din Gherla se aprovizionau din câteva fântâni publice, care aveau apă bună. Fotografiile de arhivă atestă existența unei pompe în centrul orașului, în fața catedralei armenești și a unei alte surse de apă lângă orfelinatul de băieți, azi spitalul municipal.
Până la mijlocul anilor ’30, situația era la fel de precară: cei aproximativ 7.000 de locuitori ai Gherlei dispuneau de doar trei-patru fântâni cu apă potabilă.
Situația a început să se schimbe odată cu construirea Combinatului de Prelucrare a Lemnului, în 1959. Fabrica avea nevoie de propria stație de pompare din Someșul Mic și de un canal de evacuare, infrastructură care putea servi și dezvoltării viitoarei rețele urbane de apă și canalizare.
Tot atunci au început să fie construite primele blocuri de locuințe, iar nevoia unei rețele moderne a devenit tot mai evidentă.
Extinderea infrastructurii a pornit din partea de sud a orașului către centru și nord. În 1971 existau deja aproximativ cinci kilometri de conducte, iar în 1977 a urmat o etapă importantă de dezvoltare: modernizarea stației de epurare de pe strada Dejului și aducerea apei potabile prin conductă de la Gilău. Nu toate cartierele au beneficiat însă simultan de aceste investiții. Zona caselor de sub deal, dincolo de calea ferată, a mai avut de așteptat 20 de ani până la introducerea canalizării.
Cișmele, pompe și fântâni arteziene
Până la dezvoltarea rețelelor moderne, locuitorii au continuat să folosească fântâni și cișmele publice. În Piața Unirii, fostă piața gării, unde funcționa pe vremuri o piața de legume, a funcționat ani la rând o pompă din fontă cu levier. Alte pompe manuale, vopsite în albastru și conectate la rețeaua orașului, existau pe mai multe străzi din oraș.
Pentru public au fost amenajate trei cișmele publice, în punctele importante: la gară, la intrarea în parcul mic și în parcul mare. Tot aici, în 1967, a fost construită și cunoscuta fântână arteziană cu cele trei grații.
Instituțiile care au administrat apa orașului
Gestionarea serviciilor de apă și canalizare a trecut, de-a lungul timpului, prin mai multe structuri administrative. De la Întreprinderea de Gospodărire Orășenească (IGO), la EGCL și IGCL, apoi la Regia Autonomă de Gospodărire Comunală și Locativă (RAGCL), instituțiile și-au schimbat denumirea odată cu transformările aduse de vremurile noi.
Din 2006, infrastructura este administrată de Compania de Apă Someș SA, operator regional aflat în coordonarea Consiliului Județean Cluj.
Aproape 150 de kilometri de rețele
Datele actuale arată amploarea investițiilor realizate în ultimele decenii. În prezent, Gherla dispune de 78,5 kilometri de conducte pentru apă potabilă și 65,5 kilometri de rețea de canalizare.
Canalizarea acoperă aproximativ 97-98% din necesar, excepție făcând zonele aflate încă în dezvoltare. Rețeaua de canalizare a fost extinsă și în Băița și Hășdate, în timp ce la Silivaș există doar rețea de apă. Acolo, gospodăriile utilizează în continuare fose septice vidanjabile.
Canalul Morii, între istorie și poluare
După regularizarea Someșului Mic, pe vechiul traseu al râului a rămas Canalul Morii, care traversează orașul de la sud la nord. De-a lungul timpului, canalul a fost afectat de deversări provenite de la fostele îngrășătorii de animale, iar mirosurile neplăcute au creat disconfort locuitorilor din apropiere. Chiar dacă aceste probleme au dispărut odată cu restrângerea activităților, poluarea nu a fost complet eliminată.
În unele zone, apa reziduală continuă să ajungă în canal prin improvizații realizate de proprietari care nu sunt conectați la sistemul public. O verificare efectuată în 2021 de meșterul local Ioan Galgoczy a identificat atât evacuări de ape pluviale, cât și de ape uzate.
Investiții noi și zone care așteaptă racordarea
Extinderea infrastructurii continuă la Gherla. Sunt pregătite proiecte pentru dezvoltarea rețelelor de apă și canalizare pe străzile Oltului, Lotrului, Apei și Dunării, în zona din spatele fostei fabrici de sticlă.
Alte investiții vizează extinderea canalizării pe strada Dejului, până spre drumul către Pepeniște, precum și realizarea unei rețele pe strada Gelu, proiect care ar urma să beneficieze de finanțare prin PNRR și să includă o microstație de pompare.
Provocări există și în zona fostului poligon, la ieșirea spre Fizeșu Gherlii, unde dezvoltarea imobiliară accelerată din ultimii ani a generat numeroase solicitări pentru racordarea la apă și apoi, la canalizare.
În zona străzilor Sütő György și Ioan Alexi se execută extinderi de rețele, finanțate deocamdată de locuitori și investitori privați.
Probleme, ploi abundente, conducte înfundate. Lipsa educației, salvată de cei mici
Dezvoltarea orașului din anii 1970-1980 a solicitat tot mai puternic rețeaua de apă, astfel ca au apărut problemele de alimentare, în special la etajele superioare ale blocurilor, mai ales în perioadele de secetă, când bazinul de pe drumul spre Sărătura nu mai făcea față. Problema a fost rezolvată prin instalarea unei stații de pompare moderne, la Hășdate.
Una dintre cele mai frecvente probleme rămâne și azi capacitatea insuficientă a rețelei pluviale în timpul precipitațiilor abundente, în special în zona străziilor Tudor Vladimirescu și Stejarului.
Uneori, curțile locuințelor ajung să fie inundate, din cauza infrastructurii care nu a fost adaptată la volumul crescut de apă.
La fel de dificilă este și întreținerea rețelei de canalizare. Echipele de intervenție scot periodic din conducte diverse materiale, ca șervețele umede, materiale plastice, uleiuri și grăsimi care se depun pe pereții conductelor și provoacă blocaje. Din acest motiv sunt necesare lucrări de curățare săptămânale.
Reprezentanții Companiei de Apă spun că au desfășurat în ultimii ani campanii de informare, cu pliante și fluturași, dar au profitat și de evenimente școlare, ca Săptămâna Verde, când au avut în vizită copii. Surpriza plăcută a fost aceea de a constata mai apoi că adesea cei mici sunt cei mai receptivi la mesajele privind protejarea rețelei de canalizare. Nu de puține ori, copiii ajung chiar să își certe părinții atunci când observă obiceiuri greșite, cum ar fi de exemplu aruncatul ciorbei în toaletă.
De la necesitate la normalitate: rolul apei în viața orașului
Apa a rămas, de-a lungul întregii istorii a Gherlei, mai mult decât o simplă utilitate. De la fântânile care alimentau întreaga comunitate și până la rețelele moderne care ajung astăzi în aproape fiecare gospodărie, accesul la apă potabilă a însemnat, de fapt, un indicator al nivelului de civilizație și al dezvoltării orașului.
Fiecare etapă – de la pompele manuale și cișmelele publice, la primele conducte și până la infrastructura extinsă de astăzi – reflectă schimbările profunde ale vieții și ale nevoilor unei comunități aflate în continuă creștere.
În prezent, apa curentă este percepută ca o normalitate, însă drumul până la această normalitate a însemnat decenii de investiții, adaptări și soluții tehnice. În spatele fiecărui robinet deschis se află, de fapt, o infrastructură complexă și o istorie locală puțin vizibilă, dar esențială.
Într-o lume în care resursele de apă devin tot mai importante, experiența Gherlei arată că accesul la apă potabilă nu este doar un confort, ci o infrastructură vitală, care definește calitatea vieții și viitorul unei comunități.
