Preoți pe motociclete. Prima întâlnire la Cluj, cu traseu pe Transapuseana – VIDEO

Cine spune că pasiunea pentru motociclete și viața preoțească nu au nimic în comun n-a întâlnit încă preoții catolici motocicliști din România. Ei au demonstrat, între 8 și 10 iulie, că sub reverendă poate bate și inima unui împătimit al motoarelor.

Prima întâlnire a preoților catolici motocicliști a fost organizată la Cluj-Napoca de părintele Edmund Dujardi, originar din Gherla, un proiect născut dintr-o idee simplă: aceea de a-i aduna laolaltă pe colegii de breaslă care împărtășesc aceeași pasiune pentru două roți.

„În urmă cu mai bine de un an am început să iau legătura cu toți preoții din țară despre care știam că sunt fascinați de motociclism”, povestește inițiatorul.

Iar surpriza a fost una plăcută. Nu doar că motocicliștii s-au dovedit a fi numeroși, aproximativ 40 la număr, dar mulți dintre ei au mărturisit că așteptau de mult timp ca cineva să organizeze o astfel de întâlnire.

Pentru prieteni este simplu: Dodo. Povestea lui pe două roți începe la doar 15 ani, când a urcat pentru prima dată pe o motocicletă Carpați, care aparținea tatălui său. În 2004 și-a cumpărat primul motor personal, un model chinezesc, pe care l-a vândut după numai un an, considerând că era prea mică pentru nevoile sale. De nouă ani însă, îl însoțește aceeași Honda Shadow 600, cu care a străbătut unele dintre cele mai spectaculoase drumuri din România – Transfăgărășan, Transalpina, Transrarău, Transapuseana și Clisura Dunării – dar și trasee din Republica Moldova și Serbia, multe alături de prietenii din Clubul Bagabont din Gherla.

De aici până la ideea unei întâlniri dedicate exclusiv preoților motocicliști nu a mai fost decât un pas.

La Cluj-Napoca au ajuns pe 8 iulie preoți de rit latin și bizantin, călugări, participanți din Ardeal, Banat, Maramureș, Moldova și Oltenia.

Traseul a cuprins Transapuseana, cu întoarcere prin Cheile Turzii, într-o atmosferă în care conversațiile despre credință s-au împletit firesc cu discuțiile despre motociclete, drumuri și călătorii.

Pe parcurs, participanții au celebrat două liturghii, una în rit latin și alta în rit bizantin, un gest care a dat întâlnirii dimensiunea spirituală firească.

La final, entuziasmul a fost unanim. Participanții și-au exprimat dorința ca întâlnirea să devină o tradiție, iar ediția de anul viitor are deja un posibil organizator: un preot din Pitești s-a oferit să fie gazdă.

Evenimentul s-a desfășurat cu susținerea Preasfinției Sale Claudiu, Arhiepiscopul Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică.

Pentru părintele Edmund Dujardi, pasiunea pentru motociclism nu este nici excentrică, nici incompatibilă cu vocația preoțească. „Motociclismul este o pasiune care nu se contrazice absolut deloc cu chemarea la preoție, cu hirotonirea, cu călugăria. Teologia nu anulează pasiunile, veșmintele preoțești nu sunt în contradicție cu gecile de piele și nici cântul bisericesc nu e în disonanță cu huruitul motoarelor”, spune acesta.

Iar explicația merge chiar mai departe de atât.

„Identitatea de fiu al lui Dumnezeu, pe care ne-a oferit-o Hristos, nu anulează aluatul uman al fiecăruia. Hristos nu anulează umanitatea, ci o desăvârșește, o îndumnezeiește. Și fiecare dintre noi îl urmează cu toată ființa lui, inclusiv cu pasiunile, atâta timp cât nu e vorba de păcat.”

Poate că tocmai aici stă farmecul acestei povești: în faptul că, uneori, zgomotul unui motor și liniștea unei rugăciuni nu se exclud, ci pot merge, surprinzător, pe același drum.