Gherla INFO – CLUJ stiri, informatii, foto, video, vremea, anunturi
Criză energetică, rezerve de combustibil instabile și prețuri în continuă creștere. Pare o descriere a zilelor noastre, însă România a mai trecut printr-o perioadă asemănătoare în urmă cu aproape o jumătate de secol.
În vara anului 1979, după ani în care prețurile carburanților rămăseseră neschimbate, autoritățile comuniste au luat una dintre cele mai nepopulare decizii pentru proprietarii de autoturisme: restricționarea circulației în funcție de ultima cifră a numărului de înmatriculare.
La acea vreme, sâmbăta era încă zi lucrătoare, astfel că măsura viza în primul rând duminicile și celelalte zile nelucrătoare. Numerele de înmatriculare aveau forma „4-CJ-3475”, iar regula era simplă: într-o duminică circulau mașinile cu număr par (cu soț), iar în următoarea cele cu număr impar (fără soț).
Decretul care a schimbat weekendurile românilor
Pe 26 iulie 1979, ziarul „Scînteia” publica, discret, pe pagina a cincea, Decretul privind „unele măsuri pentru raționalizarea consumului de carburanți și gospodărirea economicoasă a parcului de autoturisme”. Nu era un articol de primă pagină, semn că autoritățile nu doreau să provoace panică sau nemulțumire în rândul populației.
Motivația oficială era creșterea prețului petrolului pe piața mondială și necesitatea reducerii consumului de combustibil.
Decretul impunea un întreg pachet de măsuri: reducerea cu aproximativ 50% a parcului auto al instituțiilor publice, rducerea cotelor de carburant, limitarea deplasărilor în afara județului, scoaterea din circulație a autoturismelor considerate prea mari consumatoare de benzină (cele care consumau peste 11 litri/100 km) și respectarea unei „viteze economice” pentru toate autovehiculele. Pentru persoanele fizice, cea mai vizibilă prevedere era însă circulația alternativă, în funcție de ultima cifră a numărului de înmatriculare. Oamenii erau îndemnați să folosească pentru deplasări trenul și chiar bicicleta.
foto©photoarchive.minerva.org.ro
Prima duminică în care regula a fost aplicată a fost 29 iulie 1979, când au putut circula doar autoturismele personale cu număr par. După numai două zile, „Scînteia” consemna că traficul s-a redus considerabil, s-a economisit combustibil și s-au aplicat sancțiuni șoferilor care au încălcat interdicția. Printre cei amendați de Miliție, cum se numea atunci Poliția, s-a numărat chiar și un șef de coloană auto din Cluj-Napoca, surprins circulând cu autoturismul personal într-o zi în care nu avea dreptul.
Restricția nu a fost absolută
Documentarea în presa vremii scoate la iveală un aspect mai puțin cunoscut astăzi: regula „soț/fără soț” nu se aplica fără excepții. Inspectoratul General al Miliției suspenda periodic restricția, în special în perioadele de minivacanță.
Prima derogare a fost anunțată chiar în august 1979. Deoarece Ziua Națională de 23 August cădea într-o zi de joi, iar autoritățile acordaseră și ziua de vineri ca liberă, restricția a fost suspendată în intervalul 23–26 august, astfel încât toate autoturismele au putut circula, indiferent de ultima cifră a numărului de înmatriculare.
Modelul s-a repetat și în anii care au urmat, cu derogări de Ziua Națională a României (23-24 august), Ziua Muncii (1-2 mai), Anul Nou (1-2 ianuarie). Atunci când sărbătorile erau apropiate de weekend, suspendarea restricției acoperea întreaga perioadă liberă, pentru a permite deplasările populației.
O excepție aparte a fost 9 martie 1980, ziua alegerilor pentru Marea Adunare Națională și consiliile populare. Participarea la vot era practic obligatorie, iar autoritățile au permis circulația tuturor autoturismelor pentru a facilita deplasarea alegătorilor.
Benzina, tot mai greu de găsit
În prima fază, restricția „par/impar” a redus doar numărul mașinilor aflate pe șosele. În anii ’80, situația s-a agravat. Chiar și atunci când șoferii aveau dreptul să circule, alimentarea devenise o adevărată aventură. Benzina se distribuia în cantități limitate, pe bază de bonuri, iar cozile la stațiile PECO începeau încă din timpul nopții.
Din acea perioadă au rămas și numeroase amintiri. Mulți șoferi care plecau în excursii în weekend și nu puteau circula duminica din cauza parității numărului așteptau miezul nopții dintre duminică și luni pentru a porni spre casă. În câteva minute, șoselele se umpleau de autoturisme care până atunci stătuseră ascunse prin parcări, campinguri sau la marginea stațiunilor.
România nu a fost singura
Sistemul bazat pe numere pare și impare nu a fost o invenție românească. Statele Unite au introdus restricții similare în timpul crizei petrolului din 1979, Grecia aplică și astăzi sistemul „Daktylios” în centrul Atenei, iar în ultimele decenii astfel de măsuri au fost folosite temporar în Mexic, China, Franța, India sau Coreea de Sud. Diferența este că, în majoritatea acestor cazuri, scopul principal a fost reducerea poluării sau descongestionarea traficului, în timp ce în România comunistă obiectivul era economisirea carburanților.
O lecție care revine
După 1990, restricția „par/impar” a dispărut, însă cozile la benzină și motorină nu au dispărut. Capitalismul a adus liberalizarea prețurilor, iar înaintea fiecărei scumpiri anunțate, stațiile de alimentare se umpleau din nou de șoferi dornici să facă un plin la vechiul preț.
foto©photoarchive.minerva.org.ro
Astăzi, pe o scenă internațională marcată din nou de tensiuni și războaie în zone bogate în petrol, prețuri ridicate la energie și apeluri la economisirea consumului, istoria pare să ofere o lecție interesantă. România nu mai poate reveni la sistemul „cu soț” și „fără soț”, pentru că numerele de înmatriculare și-au schimbat formatul, iar prețul ar putea fi pârghia de reducere a consumului.
Trecutul mai îndepărat, dar și cel apropiat, arată cât de profund pot influența crizele energetice viața de zi cu zi a oamenilor și cât de rapid pot deveni realitate măsuri care, în vremuri normale, ar părea de neconceput.
