Un cuvânt pentru Dl. Primar (1931)

Gherla are un singur loc accesibil, care poate ar putea corespunde din multe puncte de vedere celor care în timpul liber voiesc a-și petrece câteva clipe de regenerare fizică, sau mai bine spus de recreație. Acest loc este parcul, al cărui rost ar fi că să procure câteva momente de liniște, atât funcționarilor sedentari, împrejmuiți de rafturile cu dosare, precum și acelor muncitori de toate categoriile, intoxicați de aerul redus al atelierelor lor, a căror ocupațiune îi ține imobilizați locului în timpul zilei.

Acest loc pe a cărui pajiște verde ar trebui să se odihnească ochiul obosit de grijile zilnice, acest loc unde plămânul însetat ar trebui să inhaleze aerul parfumat iradiat de dulceață și parfumul florilor precum și de verdeață copacilor și murmurul răcoritor al Someșului. Acesta parc care în formă lui actuală nu ar fi de depreciat, dacă ochiul trecătorului nu s-ar izbi la tot pasul de aspectul urât și murdar a mocirlei aflatoare în mijlocul lui.

Mocirla aceasta, pe lângă inconvenientele amintite mai sus, este și un focar permanent de infecție, este cuibul diferitelor maladii și mai ales a paludismului, care în aceste părți și mai ales câmpia dă un procent destul de considerabil de malarici. Această baltă, sau mai bine spus buba, așezată în inima parcului, pe lângă efectul otrăvitor și dezgustător, mai are și acea lacună că în timpul caldurilor sufocante ale verii, când trecătorul obosit își caută odihnă la umbră unui copac bătrân, la cea mai mică adiere a vântului, simțul olfactiv chiar mai puțin sensibil este neplăcut atins de mirosul pestilențial răspândit de acest vulcan al murdăriei.

Să nu se mai uite și faptul că pe lângă motivele relevate mai sus, această baltă mai are un efect dăunător și asupra sănătății tinerelor odrasle, care aleargă ziua întreagă în jurul ei și chiar și din acestea motive ne place să credem că domnii care stau azi pe piedestalul înalt al conducerii, având în vârful piramidei pe valorosul conducător, în ale cărui mâini stau destinele conducerii nu se va lăsa influențat (șoapte de după culise) de principiile unui domn consilier care – zice-se – ar fi înscris în liga pentru protejarea animalelor, care opune o dârză rezistență pentru secarea și nivelarea acestei bălți, deoarece prin aceasta s-ar nimici viață atâtor broaște. La aceasta noi mai adăugăm că într-adevăr, prin stârpirea acestor animale, parcul s-ar lipsi de un concert plăcut la apusul soarelui: de orăcăitul broscoilor.

În îndeplinirea acestui deziderat sperăm că Dl. primar nu se va izbi în veșnica lipsa de fonduri, deoarece acest fapt ar fi numai o mică verigă a lanțului lung de binefaceri ce s-au revărsat asupra acestui oraș, de când domnia sa este la conducere. Pe de-altă parte, aceasta ar fi numai un aperitiv microscopic pentru a deschide pofta consiliului comunal, în ce privește îndeplinirea și desăvârșirea marii opere și program de refacere al acestui oraș. În această privința ne va găși și pe noi alături, urându-le muncă rodnică, încoronată de fapte reale.

text reprodus din ziarul „Curierul Somesan”, Gherla, 27 aprilie 1930